ISTORIA CASTELULUI WINDSOR

Castelul Windsor nu a fost folosit inițial ca reședință regală, primii regi normanzi preferând palatul lui Edward Mărturisitorul din Old Windsor. Henric I a fost primul care a folosit Castelul Windsor ca reședință în 1110, iar nepotul său, Henric al II-lea, l-a transformat în palat până la sfârșitul secolului al XII-lea. El a construit două tipuri de spații de locuit regale: unul public în Lower Ward pentru îndatoririle oficiale și unul privat în Upper Ward pentru el. Inițial, castelul avea ziduri de lemn, dar Henric al II-lea le-a înlocuit cu piatră pentru a consolida structura. În 1170, el a reconstruit, de asemenea, turnul central fortificat normand în ceea ce este cunoscut în prezent sub numele de Turnul Rotund.

Edward al III-lea s-a născut la Castelul Windsor și l-a transformat dintr-o fortăreață militară într-un mare palat gotic în timpul domniei sale. Din anii 1350 până la moartea sa în 1377, Edward s-a concentrat pe reconstrucția majoră a castelului, care a început în 1357 sub conducerea lui William de Wykeham, episcop de Winchester. Renovările au inclus construirea a trei noi curți în Upper Ward, o nouă poartă și apartamente regale luxoase pentru Edward și regina sa, Phillipa de Hainault. În 1348, Edward a înființat Garter Service, un eveniment ceremonial al Ordinului Garter. Deși Edward nu a văzut proiectul finalizat, nepotul său, Richard al II-lea, a continuat eforturile după ce a devenit rege în 1377. Stilul și caracteristicile arhitecturale din această perioadă au dăinuit până în secolul al XVII-lea, cu doar modificări minore din partea succesorilor.

Henric al VII-lea a găzduit evenimente precum sărbătoarea Garter din 1488 la Castelul Windsor, a finalizat acoperișul Capelei St George și a remodelat părți ale palatului. Henric al VIII-lea s-a bucurat de Windsor pentru sport și muzică, a organizat sărbători Garter și l-a folosit în timpul pelerinajului de grație din 1536 și în timpul epidemiilor de ciumă. El a reconstruit poarta, a adăugat un teren de tenis și a început lucrările la Capela Doamnei, care a rămas neterminată când a murit în 1547. Lui Edward al VI-lea nu-i plăcea Windsor, numindu-l "o închisoare" din cauza lipsei de grădini. El a simplificat ceremoniile Garter și l-a folosit ca refugiu în 1549. Maria I a extins clădiri precum cartierele Cavalerilor din Windsor. Elisabeta I a folosit Windsor ca refugiu, modernizând terasa, reamenajând capela, adăugând un pod în parc și construind noi camere. Ea a adăugat, de asemenea, o galerie, care a fost ulterior transformată în Biblioteca Regală.

În secolul al XVIII-lea au avut loc schimbări semnificative la Castelul Windsor. George I și George al II-lea, preferând alte reședințe, l-au neglijat în mare măsură, ceea ce a făcut ca unele apartamente din Upper Ward să fie folosite ca locuințe "de grație și favoare" și a transformat castelul într-un loc turistic în anii 1740. Cu toate acestea, George al III-lea, care a urcat pe tron în 1760 și căruia nu-i plăcea Hampton Court, a ales să reînvie Windsor. El s-a mutat în Upper Lodge (ulterior Queen's Lodge) și a inițiat renovări, permițând inițial accesul publicului informal, dar restricționându-l ulterior. Sub îndrumarea arhitectului James Wyatt, George al III-lea a transformat Upper Ward într-un palat în stil gotic, a păstrat camerele istorice și a introdus scările mari. De asemenea, a redecorat și a relocat colecțiile regale la Windsor. Îmbolnăvirea sa în 1810 a întrerupt activitățile de construcție până în 1811.

În timpul domniei reginei Victoria, Castelul Windsor a necesitat câteva modificări din cauza renovărilor anterioare ale lui George al IV-lea. Cu toate acestea, Victoria a adăugat o capelă privată la St George's Hall, a reconstruit Scara Mare și a finalizat Royal Mews și școala de echitație în anii 1840. În 1866, ea a transformat Sala Interioară într-o Intrare de Stat mai mică și a folosit-o ca depozit, care a devenit ulterior o zonă de expoziție. Victoria și Prințul Albert au făcut din Windsor casa lor principală. Deși Victoria a numit-o inițial “plictisitoare”, ea a folosit-o pentru evenimente de stat. După ce Albert a murit în 1861, ea a menținut o lungă perioadă de doliu la castel, ceea ce i-a adus porecla de “Văduva din Windsor”. Mai târziu, la castel au fost organizate piese de teatru și opere. Castelul a rămas rece și slab luminat, dar au fost aduse îmbunătățiri precum apa curentă și introducerea curentului electric. De asemenea, Victoria a îmbunătățit zona cu noi ferme, a plantat copaci pe Long Walk și a redirecționat drumurile pentru a crea parcul privat Home Park, păstrând în același timp alte zone accesibile publicului.

La 20 noiembrie 1992, un incendiu a izbucnit și a provocat pagube importante Castelului Windsor, inclusiv Sala St George, Sala Mare de Recepții și Apartamentele de Stat. Acesta a condus la un proiect de restaurare pe scară largă pentru a repara daunele și a păstra patrimoniul castelului. Reparațiile au început imediat, sub conducerea Ducelui de Edinburgh. Zonele grav avariate au fost reproiectate în stil gotic modern, în timp ce altele au fost readuse la aspectul lor din epoca George al IV-lea. Restaurarea a fost finalizată în cinci ani.